duminică, 31 ianuarie 2010

un' se duce, cin' se duce, sperantza care moare ultima ?

n'am prea multe date despre ce s'a 'ntimplat eri la poiana brasov.
din punct de vedere estetic, iesirea participantzilor la intrunirea peledistilor mi'a relevat faptu' ca altoiu 'telectualilor la corpu' activului de partid a esuat cu succes.
s'au perindat prin fatza camerelor de luat vederea tot felu' de tipologii umane:
  • "maruntu" membru de provincie, nevazut-necunoscut, unii, cu mai multele cefe obligatorii in dotare, se prelingeau pe linga peretzii culoarelor in sperantza ca vor raminea pe veci asa, incognito (altzii, saracii, nu !);
  • activistu' central, ramurika veche pedizda, sigur pe el si pe paralele facute cu sudoarea fruntzii (ce mai conteaza a cui);
  • fostii peledisti, si ei de mai mule feluri: unii perfect asimilatzi (flutur), altzii in curs de extirpare (draga stolo). or mai fi fost si altzii da' nu i'am vazut io;
  • 'telectualii ramforsatzi (cam cu fortza ) de basescu 'naintea alegerilor ioroparlamentare, car' iesira impreuna da' cam pe rind (parca ieseau de la cinematograf un' fusesera fara famiglion):
  1. mai intii iesi preda, abordat de reporteri si raspunzindu'le acestora (cam "pe linia" celor spuse si de bocutz);
  2. apoi monica, singurica, singurica, si far' sa spuna nimica;
  3. si la urma sever, cel mai "jmecher" (am zis io ca asta vrea sa aiba careeera lunga p'acolo), se facea ca vorbeste la tiliphon, ca sa nu'l inoportuneze niminea !
  4. pe tru, care fu si el pe linia pragmaticilor care nu vor scandal  (am auzit), nu l'am zarit;
  5. paleologu junior, idem !
  6. altzii nu mai stiu...
adevarata concluzie a des-baterilor, au aruncat'o doi dintre greii care nu prea cistigatara la viatza lor multe alegeri uninominale, cuplu' pierzaretz de bucale: videanu-blaga, nervosii de "aparat", care'si inchipuie ca daca ei au fost cu "numaratu", cu strinsura boastelor sefilor de filiale in usile sediului din modrogan, ca sa scoatza din frunzulitza verde (nu din frunzaverde), verde, matostat, cit mai mult electorat, patria tre' sa le fie'n veci recunoscatoare, cu toate ca nu se stie cit electorat au speriat, sau dezgustat, au pe veci indepartat, sau daca nu cumva acesta din urma copleseste, ca numar, suma strinsurii cu "metodele clasice de mobilizare".

 'telectualii astia sa'si cam tzie guritza, eventual in forma de punga, daca le vine a varsa, ca aia nu stau ca ei, "stilpii partidului", toata ziua buna ziua "la partid", desi, daca tot si'au dorit cu atita ardoare posturi de ministri, ar cam trebui sa steie pe la ministere, sau pe terenu' plaiului mioritic in interes de servici, nu de partid.
monicai macovei i'a tras'o, in mod spetzial, buldogu', spuindu'i, cu profilu' lui bine-crescut spre camera teve, ca stie foarte bine cum a ajuns ea ministra, parca n'am sti totzi asta.
buldogu'n mod clar si'a cam rinjit coltzii, pe care io'i credeam ramasi infiptzi definitiv in cracu' pantalonilor lu' felceru, cu adresa basesciana precisa...

 

adeca nici macar sa'si mascheze si el pornirile de marunt combinagiu de clica partinica, care simte fiori pe sira spinarii imediat ce adulmeca pericolu' unei concurentze cit de cit omenesti in interioru' strucurii

basescu tace'n continuare, si cam banui ca nu'i prea conforma cu realitatea ideea asta ca el ar cam fi la baza "ideilor traznite" preda&macovei. 
doara "duduia" strimba si ea la ideile novatoare, si, deeeci, jupinu nu'i d'acor !  

mi'e ca dupa formarea comisiii de doozecisitrei de membri, unde majoritatea (si ce majoritate greu de prevazut o sa fie !) o sa'si impuna vrerea, care, mi'e frica (sa dorm singurica !) numa' culmea "reformismului" n'o sa fie, nemultzumitzilor o sa li se arate "usile deschise" (cum excelent remarca furiosu zexe - talibanu !) pe care sa le inchiza pe dinafara.

asa ca, daca ce zice furiosu e adevarat (io nu crez) s'ar phutea sa avem ocaziunea sa vedem un base suspendat, si demis, inclusiv cu ajutoru' unor granguri pedelisti...

ceea ce, in mod exceptzonal, va doresc si dumneavoastra !
---------------------------------------------

hooo, ca nu v'am 'ngiurat !

am vrut sa va urez la totzi s'avetzi si voi toata viatza vila de la stat, limuzina, badigarji, toate gratuite....

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

pepene versus mutu

Pepene (mijloc), campion mondial la CM de schi fond juniori
Foto: langrenn.com

Rezultat istoric la CM de schi fond Under23: Paul Constantin Pepene, campion mondial
de Lucretia Andriev HotNews.ro
Sâmbătă, 30 ianuarie 2010, 16:36 Sport

Sportivul roman Paul Constantin Pepene a devenit, sambata, campion mondial in cadrul probei de urmarire (30 km), la categoria juniori (sub 23 de ani), la Campionatele Mondiale de schi fond din Hinterzarten (Germania). Aceasta este a doua medalie obtinuta de Romania la CM schi fond juniori, dupa ce vineri, Petrica Hogiu si-a adjudecat medalia de argint.

Paul Constantin Pepene (22 ani) a obtinut medalia de aur, fiind cronometrat cu 1 ora, 24 minute si 45 secunde, mai rapid cu 26 de secunde decat ocupantul locului secund, norvegianul Ole-Marius Bach. Medalia de bronz la urmarire i-a revenit germanului Andreas Katz (1 ora, 25 minute 11 secunde).

"Un rezultat senzational pentru Romania: un titlu mondial. Paul Constantin Pepene, al 22-lea la schimbarea schiurilor, a profitat de calitatile sale pentru a reduce din distanta fata de ceilalti competitori si pentru a trece la conducera cursei. Romanul a fost impresionant pe ultimii 15 km si a fost recompensat pe merit cu titlul mondial", anunta site-ul oficial al competitiei.

Vineri, Petrica Hogiu a devenit vicecampion mondial in proba de urmarire (20 km), din cadrul CM de schi fond juniori. Hogiu a plecat al 16-lea in cursa, dar a reusit sa termine in 57 minute si 35 secunde, timp ce i-a asigurat medalia de argint.

----------------------------------------
si un comentariu:
ar fi interesant... (Sâmbătă, 30 ianuarie 2010, 18:43)

traian [anonim]
de vazut ce acoperire va avea subiectul in media in comparatie scandalul in care este implicat "briliantul" mutu. Atunci cand raportul se va inversa inseamna ca am inceput sa ne civilizam. Felicitari sportivului pentru performanta sa deosebita!

parodie la parodie la parodie la...

caragiale satiriza in operele lui racilele "tinerei lor democratzii".
"cinematografia socialista" ingroasa tusele, deja ingrosate (magistral) de caragiale, folosindu'se de marii actori formatzi in perioada burghezo-mosiereasca (era sa scriu tot mosiliasca...).
privitoru' de azi (io in cazu' de fatza) se uita cu admiratzie la ce ne'a lasat conu iancu, cu circumspectzie la adaptarile ideologizate din perioada comunista , si cu stupafactzie la realitatea ce depasescte pina si ingrosarile ingrosarilor luptei de clasa.
---------------------------
in fragmentu' de ecranizare de mai jos e folosit si apelativu' "prostanac" in legatura cu un personaj...

vineri, 29 ianuarie 2010

pastila de slabit


administratzia romaneasca e obeza.
merita sa'i fie administrata o pastila de slabit ?
ei ?
si daca o prinde comitetu' olimpic FMI ca foloseste substantze interzise ?
lasatzi'o mai bine asa !

joi, 28 ianuarie 2010

"guvernu' boc, bani ioc" razvan dumitrescu un dobitoc


nu stiam io de unde mi se trage obiceiu' asta pacatos d'a pune titluri, si taguri, tampite cu rime'n coada.
asa ca, e clar ca consumu', fara virgula, de a-realitatea tivi, te pricopseste cu obiceiuri proaste, pe linga ca produce dependentza (ca ş'acu' mai caut prin televizoare sa'mi arunc cite'un ochi p'acolo, chit ca pentru citeva secunde).
ş'alalta sara m'am uitat la burtiera cu titlu' de mai sus, remarcat si de contramanipulare in urma cu f'un an.
vintoşii n'au iesit deloc din tranşee; spectru' falimentului ii invirtoseaza mai tare. muncesc activ pentru producerea unei stari pre-insurectzionale, in sperantza ca o noo tulburare majora a apelor o sa aduca si mai tare gunoaiele ca ei in pozitzii si mai bengoase.
pling amarnic pe umaru' popo'ului, cauta sa stoarca lacrimi si revolta care sa'l trintesca pe dejetzelu' de boc, poc, poloboboc, impreuna cu tutorele si partidu' de nenorocitzi care nu's capabili nici macar sa'si protejeze oamenii de mina lunga a madamei pivniceru si compania.

marți, 26 ianuarie 2010

puri(c)i si mondenii

n'am de gind sa devin exegetu' operii lu' puric, nu de alta da' in afara de citeva secventze din spectacolele lui, plus citeva interviuri, nu prea l'am urmarit cu mare atentzie.
cind il stiam doar un actor cu insusirea rara, la actoru' roman, de a'si folosi propriu'i corp, cum, intr'o tzara normala, ar trebui sa fie sute, ma simtzeam confortabil ca exista.
la fel cum exista pe raftu' din biblioteca cartzi pe care le pretzuiesc cu toate ca nu le'am citit inca, da' stiu ca in orice moment pot s'o fac daca o sa am chefu' necesar. sau muzici pe care nu le'am mai ascultat din pruncie. sau filme...

de cind are pornirile astea mesianice a 'nceput sa ma intrige, zicindu'mi ca nu putem fi normali nici cind domeniu' in care activam ne ofera satisfactzii destule.

il tzin minte din interviurile de la turcescu, unde e invitat cu veneratzie, parca o data pe an, cu ocazii festive, pentru a se exprima in calitate de guru natzional.
repeta in transa lucruri re-auzite a nu-stiu-cita-oara de la diversi dezaxatzi.

multzi cad pe spate auzindu'l. dorindu'si'l ba presedinte, ba patriarh, ba vector de renastere natzionala.

isi publica panseurile drept cartzi, si are mare succes.

si, gata ! nu mai am chef sa scriu nimic despre el, decit ca e mai fascinanta reactzia publicului "de ateneu" din secventzele de mai jos, decit banalitatzile spuse cu aerul unuia din componentzii trupei vacantza mare (nu stiu cum il cheama p'ala cu par !)...


“Cine suntem”, de Dan Puric - culme a kitschului naţionalist
Horia Pătraşcu dixit:

Noul profet al neamului românesc s-a produs aseară la emisiunea lui Robert Turcescu, sporindu-i probabil cotele de audienţă datorită rrromânilor extaziaţi în faţa măreţiei lor dezgropate de actorul de pantomimă care şi-a descoperit o vocaţie mesianică. Cartea pe care Dan Puric a scos-o, Cine suntem?, apărută la o editură destul de obscură, s-a vândut se pare în peste 70.000 de exemplare ceea ce-l propulsează după spusele lui Robert Turcescu pe primul loc în ierarhia celor mai bine vânduţi autori români.

Dacă cifra este corectă, Robert Turcescu tot nu are dreptate, şi asta pentru că Dan Puric nu este nici pe departe un autor. Şi nu este autor din două motive care sunt legate unul de altul : unul pentru că respectiva carte la care se face referire este o colecţie de conferinţe, apariţii la televiziune, cuvântări libere, al doilea pentru că în acestea Dan Puric nu este deloc original, atribut care este necesarmente implicat de noţiunea de autor.

Dan Puric este o mixtură de lecturi din Nae Ionescu, receptat prin Petre Ţuţea, pe care nu se dă în lături să-l şi interpreteze, având talentul actoricesc de partea lui, vorbe duhovniceşti culese de prin cărţile publicate de edituri pioase, vorbe prinse din zbor de la analişti şi jurnalişti, rezultând un ghiveci călugăresc care se pare că e înfulecat cu maximă plăcere de 70.000 de români. Ce conţine acest ghiveci nu e greu de aflat, după cum nu e greu de înţeles de ce provoacă atâta satisfacţie în stomacurile cerebrale ale ascultătorilor şi cititorilor lui. Ei bine, iată reţeta: un naţionalism care ţi-ar aminti de Vadim Tudor dacă nu ar fi înecat într-un ortodoxism deşănţat, un antidemocratism din care s-a născut şi mişcarea legionară, o xenofobie demnă de începutul secolului trecut şi incalificabilă pentru o ţară europeană, un segregaţionism revoluţionar: clasa politică şi noi, poporul, o românolatrie greţoasă care merge de la „poporul român e genial”, nemuritor, singurul depozitar al credinţei, al adevărului şi al lui Dumnezeu (spre deosebire de ei, păgânii, străinii, FMI-ul, Occidentul, americanii) până la România va renaşte, „e aproape momentul”, baba româncă cu fractură de şold e mai deşteaptă decât toţi nobelizaţii pentru ca merge la biserica românească creştin-ortodoxă.

Că românii se înghesuie la oala pe care Dan Puric le-o aşază sub nas e lesne de priceput câtă vreme timp de 20 de ani au dus şi duc încă o foame teribilă de narcisism după ce alţi 20 de ani de comunism ceuşist fuseseră îndopaţi cu dovezi de mândrie naţională, de istorie glorioasă a poporului, de eroism şi de genială inventivitate şi inovaţie. După 1989 această hrană narcisiacă a dispărut, era greu de procurat, se mai strecura regurgitată din gura deformată de boala Parkinson a lui Petre Ţuţea, din revista patriotică România Mare (dar, din păcate pentru ea şi pentru şeful ei, neortodoxă), mai curgea din cursurile de filosofie ale lui Nae Ionescu retipărite şi din vorbele duhovniceşti ale talibanilor ultraortodocşi. Ceea ce nu înţeleg eu e că un intelectual destul de rafinat, zic unii, precum Robert Turcescu, se poate extazia o oră întreagă în faţa lui Dan Puric care acoperă o gamă foarte largă – de la cotcodăceli până la citate din Sf. Augustin, de la criza financiară mondială până la porcul din bătătură (soluţia pentru ieşirea din criză, marca Dan Puric), de la smerenie până la epitete precum „cretin”, „jigodie” s.a.m.d.

Dacă şi actorii ar fi intelectuali, aş zice: iată, domnule, cum a fost posibilă mişcarea legionară în perioada interbelică. Prin asemenea discursuri şi prin sensibilitatea pare-se destul de pronunţată a poporului român la auto-voyeurism (care diferă de narcisism prin faptul că un narcisist se iubeşte pe sine de unul singur în vreme auto-voyeurul se iubeşte pe sine în efigie, prin reprezentanţi; narcisistul are nevoie de o oglindă, în vreme ce auto-voyeurul are nevoie de actori; de aceea iubirea de sine a narcisistului e de durată, necondiţionată şi poate fi fundamentul unor construcţii solide, în vreme ce iubirea auto-voyeurului este un foc de paie aprins la răstimpuri de îndemnuri naţionaliste, de cântece patriotice, de cuvintele lui Ştefan cel Mare; ţările occidentale, cel puţin o parte din ele sunt narcisiace, alte ţări, precum România, sunt auto-voyeuriste). Ce bine, deci, că actorii nu sunt intelectuali. Dar jurnaliştii sunt?

Dat fiind că Dan Puric nu este un autor (textele sale fiind retranscrieri ale conferinţelor), el nu poate fi tratat ca un plagiator oarecare, dat fiind ca vorbitul nu se supune aceloraşi standarde ca şi scrisul. Scrierea vorbelor beneficiază deci de un statut ambiguu.

Ceea ce-l excită pe Dan Puric, anume numărul demenţial în care a fost vândută această struţo-cămilă ultra-naţionalistă, pe mine are darul să mă deprime profund. Încă credeam că românii au un anume scepticism care ar putea fi apropiat de inteligenţă, o moderaţie tangentă înţelepciunii, o reţinere care-i fereşte de penibil. Iată dezminţite speranţele mele. Românii se reped la kitschul jenant semnat de Dan Puric, de acest Leonard Doroftei al lumii artistice, de acest individ cu o erudiţie de taximetrist. Cum ar fi reacţionat urmaşii Romei la discursuri patriotice gonflate semnate de adevăraţi oameni de spirit, gen Emil Cioran ori Mircea Eliade nu e greu de imaginat: s-ar fi înrolat cu miile în Garda de Fier.

De ce a dus lipsă acest „biet”, „sărman” şi „genial” popor român, citez din cuvintele lui Dan Puric, nu sunt marii scriitori, marii oameni de cultură, marii artişti. Noi suntem o cultură mică nu fiindcă nu am avut mari oameni de cultură, ci pentru că nu am avut mari modele, modele autentice, învăţători, valori autentice, oameni care să întrupeze un drum de urmat măcar pentru câteva zeci de ani. „Martiri” care să nu fi fost legionari, hristoşi care să nu fi fost antisemiţi, oameni care au trăit sub comunism fără să fie turnători sau propagandişti împuţiţi. Să ne bucurăm că avem în sfârşit un model care nu poate fi inclus în nici una din categoriile amintite. Un model autentic. Să-l aplaudăm pe Dan Puric, cel mai bine vândut autor român (de vorbe de duh) în viaţă!!!

turbatzi 02.04.2010

Autostrada violet

Sorin Ioniţă Marţi, 26 Ianuarie 2010


Sorin Ioniţă: „Cred că liderii mondiali au exagerat un pic cu măsurile luate la Copenhaga contra încălzirii globale, şi uite cu ce ne-am ales: un val de frig fără precedent în ultimii ani”.

Domnu’ Obama, domnu’ Van Rompuy (cine?), doamna Merkel, mai daţi un pic cu praf de carbon, că în ritmul ăsta o să degerăm de tot. Aşa de frig s-a făcut, că unora dintre noi, care stăteau cu urechea stângă ciulită spre Est, de unde bate crivăţul, le-a îngheţat complet partea respectivă din creier, care se ocupă cu socotelile raţionale, rămânând funcţională doar cealaltă, care gestionează garagaţa, speculaţiile şi dialogul ocult cu spiritele în nuanţe fuchsia.

Acest simptom transpartinic nu a afectat doar clasa politică, ci şi mare parte din kommentariat. Ca atare, asistăm la proliferarea temelor false şi a dialogului absurdului. Cum se întâmplă de pildă zilele astea în dezbaterea pe marginea autostrăzii Comarnic- Braşov.

Pe de-o parte, oficialii vorbesc cu prune în gură, chiar atunci când ar avea tot interesul să lămurească lucrurile şi să nu lase umbre de îndoială asupra unui contract atât de important, în care investesc nu doar bani publici, ci şi capital politic. Comunicatul Ministerului Transporturilor explică unele lucruri, dar lasă multe aspecte în suspensie, în special din cele legate de costuri.

Mai grav, comite gafa să vehiculeze suma de 4,8 miliarde de euro ca valoare totală a contractului, în urma unei erori elementare de calcul. E de mirare că ministrul Berceanu, altfel un om cu darul vorbirii şi capacitatea de a explica lucruri complicate în cuvinte puţine (deşi nu neapărat şi cu capacitatea de a fi crezut), îşi prinde urechile într-o aşa problemă de comunicare.

Pe de altă parte, comentatori manipulativi sau poate doar neştiutori, aflaţi la primul impact cu ştiinţa dură şi plină de surprize a aritmeticii, se miră zgomotos şi fac tot felul de socoteli aiuristice care ar arăta că autostrada bate spre 100 mil. euro/km. Au circumstanţa confuziei stârnite chiar de comunicatul ministerului, precum şi pe cea a propriei inocenţe computaţionale, care, după cum ştim cu toţii din experienţa şcolară, cere efort şi dedicaţie pentru a fi depăşită (plus degivrarea emisferei cerebrale stângi).

Pe scurt, în acest contract se zice că statul român va plăti 180 de milioane de euro pe an, timp de 26 de ani, începând din anul patru (când autostrada se presupune că va fi gata, pe banii constructorului) până în anul 30. Valoarea prezentă a acestui contract nu se află prin simpla înmulţire a lui 180 cu 26, pentru că 180 de milioane de euro plătiţi în anul 30 nu au aceeaşi valoare în prezent cu 180 de milioane pe care ar trebui să-i achit mâine.

Din ea trebuie scăzute dobânzile aferente perioadei de 30 de ani, ceea ce o reduce la mai puţin de un sfert, în funcţie de rata stabilită pentru această perioadă (care la investiţii se cheamă altfel, dar nu contează). Dacă simţiţi că vi se lasă ceaţa pe ochi, gândiţi problema în felul următor: dacă promit să dau cuiva 180 de euro azi, trebuie să dispun de toţi banii chiar acum.

Dacă promit să-i dau 180 de euro peste 30 de ani, trebuie să am acum doar 42 de euro în buzunar: îi investesc la o rată medie anuală de 5%, iar peste 30 de ani o să am fix 180 de euro, cu care să-mi achit obligaţia. Cu alte cuvinte, în primul caz promisiunea mea valorează azi 180 de euro, iar în al doilea, mai puţin de un sfert. Surprinzător, dar adevărat. (Vedeţi la www.sar.org.ro un material integral de analiză pe tema autostrăzii, inclusiv un simulator de calcule).

Aceste banalităţi de manual stârnesc acum stupoare în România - o ţară surprinzătoare, în care elita politicomediatică se blochează la calculul unor procente, dar e dezinvoltă în materie de programare neuro-lingvistică, chiromanţie şi diete-miracol. Aud că se va înfiinţa o (nouă) comisie parlamentară de anchetă care să investigheze suma virtuală de 4,8 miliarde de euro.

Probabil că, după trei luni de ceartă şi eforturi, vor descoperi formula matematică la care mă refer şi care pot fi găsită în 10 secunde pe Wikipedia. Iar toată discuţia aceasta absurdă acoperă întrebările legitime pe care trebuie să le punem în legătură cu contractul de autostradă Comarnic-Braşov: unde sunt studiile de trafic şi de capacitate de plată care să fundamenteze parametrii proiectului?

Încasările previzionate din taxa de utilizare, de aproximativ 21 de milioane de euro, sunt deja incluse în cei 180 de milioane pe care îi va primi anual contractorul sau se vor adăuga peste? Este adevărat că Bruxelles-ul e pe cale să ne blocheze fonduri de drumuri pe culoarul IV (Bucureşti-Arad) deoarece o tot scăldăm în chestiunea taxelor de autostradă şi nu luăm odată o decizie? Le acoperă atât de bine, încât mă întreb dacă fluturarea valorii-fetiş de 4,8 miliarde nu s-a făcut intenţionat, să stea toţi cu ochii pe ea ca peştii la lanternă şi să nu mai vadă nimeni restul.


o analiza lucida bazata pe calcule ce se gasesc pe saitu' SAR

in schimb, intrai, pe baza de goagal, la musicanta sicofanta lilikie, unde dai de o analiza comp(e)arativa de'tzi vine sa dai cu barda'n dumnezeu !

si tot acolo dadui si de celebrele cifre magice 02.04.2010, pe care le contempla oamenii astia ce nu par sanatosi la mansarda.

liliachia inflacarata vad ca si'a facut s'un blog "dedicat", colorat tot in liliachiu !

incredibil !

oamenii astia sint "putzin plecatzi", ca sa nu zic "dusi"

incep sa'l intzeleg pe "bietu" crin.

trebuie sa'i reprezinte pe totzi astia.

si eu pot sa'l "iubesc" pa basescu, cum o si fac prin portretu' orbo-mut pe care i l'am facut (si amplasat pe frontonu' blogului), da' de aici pin' a fi obsedatzi in halu' asta...
contributzia lu' Riddick e nepretzuita ca de obicei !!!!

luni, 25 ianuarie 2010

vascautziul rezidentzial

hai ca n'am mai subventzionat demult pe cineva.

cine se mai inscrie la rind ?

tzeparu' otevist nu se dezminte: da o reluare !

TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA ! TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !
TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA ! TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !
TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA ! TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !
TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA ! TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !TZEAPA !

--------------------------------------------------------------

pentru cei care nu'ntzeleg despre ce'i vorba: aseara ddd se laudase ca vine azz base sa dezlege misteru' flacarii !
i'am mai si facut publicitate pe tema asta...

abia mai tirliu mi'am dat sama ca'i cioaca, auzind ca base pleaca la chisinew.

cin' colo, ca sa vezi ! el reia emisia din 'naintea alegerilor !

update despre ddd, dupa ultimele doo...

pentru cine a avut taria sa urmareasca emisia de pomina de aseara, fie si inregistrata, poate usor constata ca shoricelu' cenusiu ddd a ajuns la performantza exceptzionala de a fi capabil sa fie platit si pentru a invita pe cineva in emisie, si pentru a nu'l mai invita...

unde e stinga lu' rogozanu ?


tatal bubulilor, fostu' shpion, fostu' marinar, fostu' ofitzer de "contrainformatzii militare", fostu' ziarist, actualu' scriitor de retzete ale succesului (dupa retzete americane, cred, ca nu le'am citit), si horticultor amator, are viatza in maaare pericol !

fara mishto !

si asta nu den cauza armelor pisico-tronice carora le fac tontzi reclama zilele astea, fara a fi capabili sa ne arate si noo una, inclusiv el !

azi noapte a fost amenintzat, somat, rugat, injurat implorat...

de jiji;
de diversi popi revoltatzi, care stateau la rind sa intre la telefon;
de un fost crainic sportiv la radio, actual "inalt functzionar de stat" (pelican ?).


sa inceteze.

sa taca.

sa nu mai duca popo'u' pe calea pierzaniei.

sa'l ia mama draku.

etc.

pen' ca nu (mai) e "crestin".

nici musulman.

nici evreu.

nici hindu.

cu toate ca se declara credincios.

crede in "pasaricile lui"

in timpu' asta stinga lu' rogozanu se lupta cu patapievici

de colectzie ! corutz a ajuns aparatoru' libertatzii de constiintza in tzara asta !

becali versus corutz 1

esentza (de rom) dezbaterii actuale "seroase"...





avetzi aici, in toata splendoarea, toata interventzia becaliulului, incepind cam de la min. 20 si ceva.

e de kinograma !









in timpu' asta, pe tvr 1, in re-re-reluare, dan puric, stand-up comedyanu' religios, nou' idol al burtaverzimii cu frica de Dumnezeu

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

o gluma sinistra: generalu' strainu (de lumea asta)





generalu' strainu e acel tip "bine crescut" pe care il tzin minte ca in urma cu citeva luni isi oferea adresa postala pentru o eventuala corespondentza cu telespectatorii.

deduceam de aici ca nu avea o adresa meil, fiind depasit, din punctu' asta de vedere, si de soacra'mea.



intre timp am auzit ca are si o emisiune permanenta la unu' din canalele fratzilor chimici.



aseara l'am zarit pe la otv cum augumenta ipoteza hrebenciuca cu flacari colorate mov, prin adaugare de pentagrame si alte figuri mai mult sau mai putzin geometrice.



daca nu mi'ar fi fost lehamite de ce figurine triste a promovat armia romana pina la 'naltu' grad de gheneral de brigada (m'am uitat: n'are decit un "bolovan" pe umeri, slava cerului ! e mai "mic" ca ontzanu, iordanescu si oprea...), cre' ca m'as fi tavalit pe jos de ris.



tipu' e absolut "dus", si nu stiu de ce nu intervine nici o autoritate statala in cazu' sau. daca un scapat de la balaceanca ar umbla imbracat in uniforma de amiral, s'ar duce in cismigiu, in coltzu' sahistilor folbalisti, si ar incepe sa debiteze ce spune asta pe toate televiziile, cre' ca imediat ar sari caraliii pe el.



da' se pare ca fenomenu' e prea extins, asa ca nu m'ar mira ca indivizi precum aliodor sa'si fi gasit locu' prin preasma lu' base (ca si a lu' geonel, de altfel) tot prin intermediu' unor astfel de "cadre de nadejde".



m'apuca groaza ce ar putea exista p'in serviciile "discrete" pe latura asta. in miile alea de "tovarasu' gradu" care tre' sa'si arate si ei utilitatea cumva.



vineri, 22 ianuarie 2010

lasciate ogni speranza, mai bine v'atz lua cu totz vacantza...


tot gindindu'ma io la binilii tzarisoarii, si amintinu'mi si ce'mi trecu de'a lungu' timpului pe sub ochi, spus de altzii, ziceam c'ar trebui reglementata urgentissim, si foarte strict, problema finantzarii partidelor politice (inclusiv a campaniilor 'lectorale), pentru a spera ca, odata, cindva, s'ar decupla politicu' de finantza (asa zisa oligarhizare - vorba lu' dom' preda), si n'ar mai aparea in prim plan (si mai ales nu i'ar mai fi incurajata aparitzia) baronimea ros-galben-portocalie-verzulie.
sau prigonei noi noutzi...

nereusind io sa fiu la curent nici macar cu ce se 'ntimpla pe propria'mi strada, din carteru' titan, dar'mite in lumea larga, am fost shockat citind azz ca se 'ntimpla pe alte meleaguri aflate pe 'nalte culmi de progress si civil-izatzie

tomnai in legatura (de ceapa degerata) cu finantzarile astea buclucase.

Camil Stoenescu

Dani Rockhoff

asa ca nici nu mai 'ndraznesc a'mi imagina ce forme-mal-forme o sa 'mbrace chestia asta la noi, atunci cin' n'o sa mai fim o "democratura tinara", obligata sa'si "ia notitze" de la altzii mai mari !

alina si sorin SAR in contratimp la cap


zice alina:

Ma bucur, in sfarsit, ca Guvernul si-a amintit de evazionistii din presa, arta si edituri, care riscau sa supravietuiasca si acestei crize, si s-a hotarat ca nu e cazul. Gafeur ca acum un an, cand interzicea cumulul pensiei cu venitul, nu cu salariile actorilor, Guvernul ne va pune sa platim contributii la pensii pe veniturile din drept de autor ale lui Lucian Blaga sau Nicolae Iorga. Cine stie, poate li se deconteaza undeva? Sau poate urmasii vor trebui sa asalteze cu certificatul de deces sucursalele Ministerului Finantelor? Se va plati pensie si pe drepturile de autor ale celor care nu sunt rezidenti si cotizeaza la pensie in alta tara membra UE, ca mine? Probabil.

Guvernul are un gol la pensii, deci carevasazica la pensii trebuie sa bage mana in buzunarul oricui. Ma astept sa incerce sa retina si din drepturile unuia, Coelho pe nume, care castiga de ani de zile drepturi de autor mai mari ca oricine de pe planeta si nu plateste CAS in nici una dintre tarile care cotizeaza la faima lui planetara.

Ce e paranormal e principiul. Ca Guvernul are instrumente destule sa vaneze evaziunea prin drept de autor. E clar ca fotbalistii nu sunt autori si nu necesita mare efort sa prinzi nici contabilii, nici soferii. Dar de ce sa munceasca sa stranga de la cine se da autor prin frauda, daca poate lua pe daiboj de la autori.



zice si sorin:

Voiculescu şi Ţiriac încercau în tandem, la televiziunea primului, să forţeze cursul leu-euro către valoarea 5, probabil pentru că nu leau ieşit nişte ţepe în care au mizat pe valută, moneda naţională arătându-se frustrant de stabilă de un an încoace.

Nimic nu se compară însă cu tărăboiul stârnit de ideea prelevării de contribuţii sociale pe drepturile de autor şi convenţiile civile, care a ridicat toată presa română într-o mică răscoală gen 1907.

Lideri de opinie, jurnalişti, analişti economici şi cine s-a mai nimerit în raza microfonului au pus iute mâna pe furcă şi topor şi s-au suit cu picioarele pe ministrul de finanţe Vlădescu, care îndrăznise să pună o întrebare de bunsimţ: dacă pe leafa de 400 euro pe lună a unui muncitor pălmaş se iau impozite şi CAS de aproape 50%, atunci pe ce temei moral aceeaşi sumă obţinută scriind, pictând sau vorbind la TV se impozitează cu doar 16% (de fapt 10%, că mai sunt şi deduceri), din care la sănătate şi pensii nu se virează nimic?

Am retrăit momentele de glorie din 2005, la reforma fiscală, când lumea se indigna că o cotă unică de 16% înseamnă chiar asta: adică nu doar o scădere a ceea era peste nivel (ura!), dar şi o creştere pentru ce era impozitat cu mai puţin (huo!).

Acest al doilea pas, parte integrantă a reformei, a fost bălăcărit în fel şi chip, ca “anulând efectele benefice ale reducerii de impozite”, ca inechitabil, ca o păcăleală a guvernului ca să ia cu stânga ce a dat cu dreapta etc.

Prin urmare, datorită puternicei opoziţii a celor direct interesaţi, bazată pe o combinaţie de prostie şi ipocrizie (dar mai mult ultima), pasul doi a fost ciuntit şi cota unică a rămas şchioapă. Ei bine, iată că treaba neterminată revine să ne bântuie. Un sistem fiscal echitabil este acela care apasă la fel pe venitul persoanelor, indiferent de sursa banilor sau de profesie.

Câştigi 1.000 euro pe lună, plăteşti acelaşi impozit, contribuţie de sănătate şi pensie, indiferent că eşti mecanic de locomotivă, actor de vodevil, blogger, fotomodel sau spălătoreasă, pentru că în fiecare caz vei avea pretenţia să te bucuri de serviciile respective furnizate de stat.

Aşa ar trebui să fie, dacă intelectualii şi vorbitorii publici autohtoni, care altminteri nu mai pot de grija “omului simplu” şi îi plâng pe umăr, înjurând la greu pe politicianul rapace şi fariseu, nu s-ar opri aici cu echitatea. Că doar dreptatea n-o fi şi pentru căţei. De pe proşti să luăm şapte piei, dacă n-au învăţat carte la timp. Noi, elita, trebuie să avem bilet de favoare, nu? Ăsta nu e un argument stângist prosărăcime, ci unul pur liberal: societatea care impozitează mai mult pe cei fără educaţie sau influenţă, mizând pe faptul că ei nu prea înţeleg ce se întâmplă, nu e una capitalistă, ci mai curând feudală.

Adevărata politică pro-capitalistă, pentru cine are curajul s-o facă, este să nivelezi impozitele urmărind echitate pentru toţi, urmând ca apoi să reduci uniform procentul dacă vrei, eventual arătând de unde tai şi cheltuielile publice corespunzător.

Nesimţirea este maximă atunci când cei care îşi pot împărţi venitul lunar în felii, din care o parte ca drept de autor, spun că extinderea contribuţiilor la această parte din venituri e o dublă (triplă etc.) impozitare. Ei au plătit contribuţia „o dată”, nu-i aşa, pe suma mică din cartea de muncă? De ce s-o mai plătească „a doua sau a treia oară”?

La aşa gogomănie, nu poţi decât să recomanzi bibliografie manualul de aritmetică de clasa IV, capitolul cu distributivitatea înmulţirii faţă de adunare: dacă aplic 6,5% pe fiecare bucată de venit, înseamnă că am aplicat 6,5% pe suma totală, nimic în plus. Care dublu, care triplu?

red însă că mă complic şi merg prea departe cu buna-credinţă. Or fi vreo câţiva umanişti care nu ştiau chestiile de mai sus, dar mulţi cred că le şti au sau le intuiau.

Prin urmare, nu avem de-a face cu vreo luptă de idei, ci de una propriu-zisă, dusă cu muşchiul politic. Unii dintre noi, mai gureşi, mai celebri şi mai influenţi, reuşesc să-şi pună o parte din venituri la adăpost de mâna statului, iar gaura pe care o dau astfel în bugetul de sănătate şi de pensii rămâne să fie acoperită de ceilalţi, anonimi şi tăcuţi. Şi când cineva vine să arate ce se întâmplă, i se spune clar în faţă: băi, nu te atinge de noi, de avantajele noastre, că suntem tari pe picioare şi te demolăm. De ce? Deoarece putem, fraiere. Nu fă război cu presa, băi, Boc, pentru că îţi tai craca de sub picioare, ciocănitoare Woody care eşti - după cum plastic se exprima dl Tolontan.

În buzunarele noastre ţi-ai găsit să te uiţi? La urma urmei nici nu suntem aşa mulţi cei care folosim contractele astea, vreo câteva sute de mii, acolo, deci ce mare câştig dacă ne iei nouă banii? Ia fă bine şi mucles d-aci.

Cam la asta se reduc argumentele de etică fiscală în România. Asta este tehnologia bugetară tip Miron Cozma, deci nu e o noutate. Nou în 2010 este doar faptul că au ajuns să o folosescă presa, intelectualii şi artiştii.


eu nu mai 'ntzeleg ni-mica !

si ma duc sa m'arunc dupa blog...

joi, 21 ianuarie 2010

in tzara flacarii viole(n)te (sinecu)risti sa existi

vad ca flacara violenta avu efecte taman in tabara blogerilor de larga respiratzie (gura la gura), in rindu' carora ma precipitam si io sa intru...

intrarea fu glorioasa (in top one thousand din chestia aia absconsa numita "ze list"), da' a dracu' de meteorica.

nu putui striga: clipa, stai !

sa'mi fac o poza...

avui aceasta scurta senzatzie de catifelare mai ales gratzie d-lui patrasconiu (si citarii de catre d-sa a citarii mele dupa otv, care l'a citat pe d'l agarici, car'a citat, la rindu' sau, o 'nregistrare, pasata si aceasta, zice agarici, de un popa, care n'a mai citat de la cine o avea) si adrian paunescului inspumat de recunostintza bucurestenilor in decembrie 1989.



deci, ca sa nu'mi pierd ideea (lucru teribil de lesnicios in cazu' meu), odata intrat in acest veritabil pantheon al flecarelii si aflatului in treaba (aici sint autocritic), s'a produs, si in cazu' meu o destindere, un sentiment de bine metafizic, ce s'ar traduce (cred ca in spanioleza), printr'un titlu al unui film sud american vazut de mine p'in pubertate - si care mi'a cam marcat evolutzia ulterioara - "LA FIACA"...

in re-re-traducere romaneasca asta ar insemna ceva de genu' "lenea"

o lene terebela ma cuprinse si pe mine odata ce aliodor isi 'ndrepta energiile spre postanacul (vinatoru' de posturi, adeca) geonel si'a lui trupa de subrete social liberale.


constat cu neplacere ca dupa ce am cautat indelung finalu' filmului respectiv, si care m'a marcat cel mai mult, acesta e cenzurat cu nerusinare ! de fapt ce a putut fi vazut pe televizia romana a sfirsitului anilor 60, anume o flegma bogata adresata obiectivului aparatului de filmat, nu poate fi vazut pe liberu' internet al anului 2010...

scena cenzurata ar fi fost o reprezentare foarte autentica a reactziei mele la tot ce se'ntimpla p'ale noastre meleaguri.

nu'i haios pin' la Dumnezeu, si dincolo de El, ca ezotericii care ne conduc, sau care doresc sa ne conduca, apeleaza la FMI pentru neste amarite de miliarde, cind, foarte bine, ar putea sa faca reprize de pase magice asupra resorturilor ioconomice natzionaletze, pina'ntr'acolo incit sa'i depasim barem pe americani, care, se stie, 's cei mai prosti oameni din lume ??



s'apoi, daca, prin absurd, nu le'ar reusi asta, n'ar fi mai la 'ndemina sa'si canalizeze fluxurile energetice spre satisfacerea terebilei pohte de mai bine a populimii nevolnice si nazuroase ce vietzuieste impreuna cu ei pe aceste teritorii ?

dac'ar putea sa fie asa de bine, de ce draku e asa de rau ?

da, stiu !

desi o pot face (doar "se stie" ca deja au facut'o, nu ?) prefera sa ne lase sa ne batem intre noi ca chiorii pentru iezistentza zilnica, fiecare in cautarea unei (sinecu)risti da' cistigi, pentru noi si famiglioanele noastre, in veacu' vecilor !

ce faci cin' te lauda stelica ?


rascolind saitu' hadevarului in cautarea a ce mai zice magister plesu, dau si peste "ultimele" (n'am io norocu' asta !) panselutze marca stanase.

stanase e un auctore pe care'l urmaream cu placere in perioada in care era persecutat (fara ghilimele) de regimu' nastase-ilici, fiind el alergat dintr'o televizie'n alta, da' io urmindu'l cu cerbicie oriunde reusea sa scoatza capu'...

era "o voce" ce parea de buna credintza, credeam atunci cu tarie, apartzinind 'telectualitatzii angajate de partea buna a baricadii politice.

perseverent si ubicuu, reusea sa fie in acelasi timp si un scriitor fictional de succes, si documentarist de arhiva, si teleast, si scriitor la gazeta, si sotzietate tzivila.

si fost parlamentar (PAC la razboiu' !) retras, la timp, din politica activa.

ultimii cinci ani au reprezentat o involutzie accelerata a personajului stanasesc.

niciodata nu s'a vazut mai bine, ca in cazu' sau (cred io), ca "cine comanda dansu' plateste si muzicutza", iar alaturarea de trustu' vintului l'a desfigurat completamente.

facind un cuplu perfect contorsionistic impreuna cu mdinescul in e-misiunea lor din fiecare vineri, pe care n'o mai pot comenta pen' ca n'o mai pot urmari de multa vreme, stanase se pare ca face parte din punctele de rezistentza ale edificiului "realitatzii", fiind, se pare, "renumerat" pe masura.

se vede cum i'a crescut indiscutabil nivelu' de trai (planuind chiar o expatriere spre zari "mai calde", paris - de exemplu), alaturi de vecinu' de platou, caruia si lui ii cam fata vaca de doozeci de ori pe an vitzei dubletzi/tripletzi, pen' ca altfel nu'tzi potzi imagina cum de poa' sa 'nfloreasca un asa de mare "mosier" numa' din afaceri paguboase, si'ntr'o ieconomie ce se tot prabuseste, si pe care tot o caineaza pe un' apuca.

probabil, la fel ca la folbalisti, 'telectualii care se stiu pretzui singuri, primesc sume imense "de instalare" si "de transfer", precum si salarii "motivante" care umilesc pina si veniturile sefilor de pe la "multinatzionale".

la emisiile lui treioritrei (baga "francu" si ai ce vrei) de simbata dupa amiaza, pe linga ca a devenit proverbial prin faptu' ca nu'i lasa pe invitatzii "neconvenabili" sa vorbeasca (prin intreruperi si chicoteli repetate), are si "asistentzi" pe masura, remarcindu'se in mod deosebit stanescul rosca, in compania caruia se simte (se simtzea ?) foarte bine.

invitatzii cu care "empatiza" cel mai bine erau (pe linga cei, clasici, de orientare patriciana) vanghele, becali, plus diversi pesedisti sub acoperire din toate partidele.

cei tocatzi mai aprig erau, in schimb, putzinii nostri "reformisti" veritabili, gen monica macovei, tru, sever voinescu, etc.

din cauza asta mi'a sarit in ochi articolu' citat mai sus din ziaru' hadevaru'.

prin bidineaua bine plasata buldogului blaga.

si nu stiu de ce m'am gindit cui i'ar conveni de minune ca aripa buldogian-antedeluviana sa cistige in pedele...

pai nu'i crinu' ca o floare ?

roxanica, ai legatura !
---------------------------------
buletin meteo:
AMP n'a pomenit nimic azi de udroaica...

miercuri, 20 ianuarie 2010

are PDL resursele de leadership necesare ? ascult ?

PDL: vesti proaste pentru sustinatori
de Dragos Paul Aligica HotNews.ro
Marţi, 19 ianuarie 2010, 17:01

Aflam de la HotNews.ro ca in PDL discutiile interne privind reforma si identitatea partidului au debutat mai mult decat dezamagitor. Aflam ca obiect de dezbatere este nici mai mult nici mai putin decat ideea bizara ca din tot spectrul de dreapta, partidul trebuie sa se restranga doar la doctrina crestin-democrata. In ceea ce priveste aripa liberala, „nu spune nimeni ca vor disparea din partid dar doctrina pe care ei o reprezinta s-ar putea sa nu se mai regaseasca" au declarat pentru HotNews.ro surse din partid. Ca si cand dintre nenumaratele pozitii posibile in necesara dezbatere interna, PDL a ales sa se concentreze pe cea mai contraproductiva si iresponsabila. Si mai mult, pentru ca iresponsabilitatea sa fie indubitabila, reprezentantii sai au inceput s-o si trambiteze. Sa explicam.

1. In primul rand este o chestiune de pura strategie electorala. Lupta dintre PDL si PNL pentru ocuparea culoarului de centru-dreapta românesc nu este încheiată. PDL are o problemă majora si aceasta problema nu este PSD, ci PNL. Daca nici asta nu s-a inteles din intamplarile ultimilor ani, atunci chiar ca nu s-a inteles nimic. Cat timp va exista competitie pe culoarul de dreapta, PDL are o vulnerabilitate majora (Idem PNL). Neglijarea rolului pe care il are electoratul liberal în politica românească si a faptului ca identitatea liberala este un factor major in politica noastra, este o eroare capitala pentru oricine pretinde ca face politica de dreapta in Romania. Si mai precis: Nu poti avea un partid mare de dreapta in Romania fara reprezentarea si participarea segmentului liberal. Fie si numai pentru acest motiv, PDL ar trebui sa evite sa faca declaratii dubioase privind atasamentul sau fata de directia liberala.

2. Cele de mai sus sunt confirmate si de cele intamplate in finalul campaniei prezidentiale recent incheiate. PDL uita, se pare, prea repede, efortul disperat facut intre cele doua tururi, pentru a da „mesaje liberale”, a trimite in prim plan „vectori de imagine liberali” si a „atrage electoratul liberal”. Uita frenezia cu care si-a adus brusc aminte ca in denumirea partidului este cuvantul „liberal”. Uita experienta aproape traumatica de a calcula infrigurat si jumatatile de procente liberale ce ti-ar putea aduce victoria sau de a incerca sa inventezi pe genunchi, pe ultima suta de metri, solutii la o problema pe care ti-ai creat-o singur, prin doi ani de neglijenta si autosabotaj.

3. Este neclar la ce se refera identitatea „populara” (citeste „popular dar pur crestin-democrat”) la care se face referinta de catre sursele PDL. Nicaieri in Europa partidele populare nu guverneaza pe o platforma pur crestin-democrata si nici macar nu se prea identifica pe o platforma pur crestin-democrata. In Franta, Spania, Italia dreapta competitioneaza si guverneaza de pe o platforma complexa ce combina mai multe curente si principii doctrinare. Nici macar in Germania, crestin-democratia nu guverneaza in stare pura. Ne place sau nu, termenul de „ popular” exact asta inseamna: incercarea de agregare a curentelor dreptei, de multe ori aflate intr-o miscare haotica, sub o cupola politica unitara. Mutatis mutandis este echivalentul „fuzionismului” american. Atat miscarea populara cat si fuzionismul sunt raspunsuri pragmatice la constrangerile realitatii, nu abstractii teoretice. Daca nu ai inteles acest lucru, inseamna ca problema doctrinara centrala a dreptei contemporane iti este straina.

4. Este neclar de ce PDL ar vrea sa-si restranga baza de operare doctrinara (doar la zona crestin-democrata) in loc sa si-o extinda. Daca tot vrem sa evocam un trend international in ultimele decenii in chestiunea aceasta, acest trend nu este deloc unul de inchidere si segmentare, ci unul de extindere si inglobare. Tatonarile spre dreapta ale social democratiei prin „A Treia Cale” ar trebui sa dea de gandit. Experienta popularilor din Franta, Italia si Spania ar trebui sa dea de gandit. Nimic din exemplele europene -atat cat pot fi ele relevante situatiei noastre – nu recomanda strategia inchiderii, epurarilor si osificarilor doctrinare imaginata, pare-se, de unii lideri PDL.

5. Ideea –implicita in discutie- ca nu exista liberalism in curentul popular este de o inocenta amuzanta. Nu numai ca miscarea populara este expresia ajustarii la realitatile secolului 20 a temelor si obiectivelor pro-capitaliste si pro-democratice ale liberalismului clasic de secol 19 dar mai mult, insasi crestin-democratia este cladita pe o componenta liberala. Se stie ca unul dintre cei trei piloni ai crestin-democratiei este ideea economiei sociale de piata. Or economia sociala de piata este intr-o masura covarsitoare rezultatul scolii de gadire ordo-liberale a lui Eucken &co. Sa fim cat se poate de clari: istoric si conceptual doctrina economica a crestin-democratiei este ordo-liberalismul. Expresia practica si aplicata a ordo-liberalismului este economia sociala de piata. Ordo-liberalismul economiei sociale de piata este pilon doctrinar al crestin-democratiei. Cine are nelamuriri poate consulta Fundatia Konrad Adenauer, cu sediul in Bucuresti, partener ISP si PDL.

6. Chiar daca PDL hotaraste sa se inchida intr-un gettou crestin-democrat, ramane totusi neclar ce se intelege prin crestin-democratie in context romanesc. Ca sa existe o doctrina crestin-democrata romaneasca,cineva trebuie sa o si construiasca. Ceea ce presupune un efort indelung si laborios, o dezbatere continua la care participa intelectuali, societatea civila si (evident) reprezentantii Bisericii sau Bisericilor. Or in Romania acest efort este abia la inceput. Dupa stiinta autorului de fata, nu exista nici o contributie a vreunui lider PDL la aceasta dezbatere incipienta. Este deci natural sa ne intrebam ce au in minte PDL-istii cand spun „crestin-democratie”. Sa speram ca nu cred ca daca se copiaza si lectureaza ceva dintr-o sursa germana intr-o sedinta de partid, avem crestin-democratie in Romania. Mai clar: PDL poate crea conditiile institutionale ale dezbaterii si isi poate asuma rolul de punct focal dar nu poate pretinde ca detine ceea ce nu exista inca decat ca proiect, anume formula crestin-democratiei romanesti.

7. Vorbind mai general, se pare ca in PDL (ca de altfel si in celelate partide), nu se intelege un lucru: o doctrina politica nu se naste, creste, dezvolta si transforma intre peretii unui partid. Este o provocare la care nu oamenii politici sunt cei chemati sa raspunda primii, ci una a carei greutate cade aproape in intregime pe umerii intelectualilor publici, jurnalistilor, politologilor, comentatorilor si evident, publicului informat si avizat, a tuturor celor ce au vointa si capacitatea sa participe la dezbateri. Altfel spus, o doctrina este expresia vie si dinamica a unei dezbateri publice. Ea se manifesta nu in documente de partid ci in carti, articole, in conferinte, pe bloguri si forumuri. Decizia politica este o luare de act, o aliniere si o internalizare a acestor dezbateri continui.

8. De asemnea, si la fel de grav, nu se intelege ca intre timp in Romania s-a constituit comunitatea relevata dezbaterii doctrinare. Nu exista acum cinci ani. Acum exista. Ea poate fi identificata usor urmarind forumurile si blogurile. La ora aceasta sunt oameni ce au si capacitatea si vointa de a duce aceasta dezbatere intr-un mod informat ci constructiv. Specialisti si simpli cetateni care citesc si scriu despre doctrine in Romania, si care urmaresc si cenzureaza partidele politice. Ei sunt nucleul si motorul evolutiilor doctrinare, nu partidele politice. Sa fim foarte clari: adevarata dezbatere despre doctrina dreptei romanesti are loc nu in sediul PDL sau PNL ci pe dreapta.net, Madam Blogary, Vox Publica, pe forumul HotNews, pe nenumaratele “bloguri portocalii” (“portocalii” nu pelediste!, cum insista chiar blogerii in cauza), la ISP, SAR si CADI, la 22, la defunctul Cotidianul pre-Nistorescu, in editoriale, in redactii si studiouri si la catedrele si in bancile universitatilor. Si asa este si normal. Anormal este ca partidele sa nu stie ca exista aceasta comunitate si habar sa nu aiba cum sa se raporteze la dezbaterea generata de ea.

9. Daca PDL-istii ar evalua insa blogurile sau publicatiile mentionate mai sus, ar avea o imagine a starii de spirit a nucleului activ al dreptei romanesti ideologice, la zi. Ar descoperi ca aceasta “comunitate virtuala” relevanta pentru dezbaterea in cauza este fuzionista, pragmatica si profund liberala economic. Daca PDL crede ca poate trece peste pragmatismul (care cere nu copierea ci aplicare realista a doctrinelor), fuzionismul (care sustine o platform comuna pentru ideile conservatoare, crestin-democrate si clasic-liberale) si liberalismul economic al acestor simpatizanti ai dreptei, face o mare eroare. Inseamna ca nu a inteles cat de mult conteaza ei in ecuatia opiniei publice si cat de mult le datoreaza pentru ultimii trei ani. Si mai ales, nu intelege ce ar insemna in planul imaginii si suportului electoral al partidului, alienarea lor.

10. In sfarsit, este de notat ca PDL s-a format ca urmare a fuziunii cu PLD. In documentele fondatoare ale partidului sta explicita ideea fuzionista: federarea tuturor curentelor dreptei intr-un mare partid. Era si normal – motivul desprinderii Platformei Liberale din PNL a fost exact abandonarea de catre penelisti a acestui proiect de unificare si constructie si angajarea intr-o politica a inchiderii, oligarhizarii si excluderilor. PDL a castigat tocmai prin deschidere, vointa de a coagula in jurul sau si intentia reformei profunde. PNL a pierdut. Ceea ce auzim azi dinspre PDL sugereaza ca nici macar acum unii lideri nu inteleg de unde li se trage succesul. Mai mult, ca vor in mod absurd si sinucigas sa reconsidere pactul fondator al partidului. Un lucru este insa cert: daca PDL vrea sa scoata din deriva si sa relanseze PNL, nu exista o cale mai sigura decat sa ofere acestui partid sansa nesperata de a se prezenta ca adevaratul reprezentant si unificator al dreptei cu ajutorul liberalilor fuzionisti rechemati la partidul mama.

In sfarsit, ar mai fi ceva foarte important de mentionat. Multi lideri ai PDL par sa fi ajuns sa creada propria propaganda (“cel mai mare partid din Romania”) uitand cat de fragila si vulnerabila le este de fapt imaginea publica, resursa umana, infrastructura intelectuala si, nu in cele din urma, suportul electoral.

Cand nu ai castigat in mod decisiv nici macar o alegere in toata existenta ta, cand esti blocat sub un plafon de aproximativ 30% in sustinere electorala, cand candidatul tau nu a trecut linia de finish decat salvat miraculos de cavaleria usoara a diasporei, cand guvernezi cu o majoritate fragila, improvizata, ai desigur, o problema.

Si, daca in ciuda celor de mai sus, in loc sa fii preocupat sa-ti cresti si intaresti organizatia, sa iti extinzi baza de operare doctrinara, sa-ti consolidezi si strangi randurile, prioritatea ta este de natura celor reiesite din declaratiile publicate de HotNews.ro, atunci ai o problema si mai mare. Intrebarea este: are PDL resursele de leadership necesare ca sa confrunte cu inteligenta si eficienta aceste probleme?

luni, 18 ianuarie 2010

un fleac, i'a pri-gonit !


lasind la o parte pasele ezoterice, la adversar, ale fameliei geoana, vreau, intr'un final, sa salut victoria, si'al ei husar, cooooalitziei nascatoare de bun simtz, in cazu' de fatza olfactiff, asupra 'lectoratului pri-gonit de pedeleu de la urne.

sectoru' unu e luat, oricum, in arenda, pentru mult timp d'acu'nainte, de cel mai comunistoid "boer", "boeru" chiliman, ce da la populimea votatoare cu rompresturi, scirtziitori (polistiren expandat) si termopane'n geam, gratiz, ca nu da de la el.
asa ca, vretzi, nu vretzi, platindu'va impozitele, in orice punt geografic din tzara asta, votind cu leberali/pesedisti, pedelisti, liber-schimbisti, sau orice altceva, contribuitzi cu ceva si la bunastarea militzienilor locuitori in sectoru' lu' chiliman.
care nu tre' sa mai scoatza nici un franc, ca'z amaritzi (saracii !), pentru reabilitarea confortului lor termic.
si pisihic, dupa cum se vede, de'l facura da rusine pa junioru'...

bun prilej de reformatzii, si alte aspiratzii, ca de nu se reformeaza, ei pe ei, o sa'i reformeze popo'u' cu stampila si plasa de un leu.

in cap...

cu toata ciondaneala "adolescentina", si bine ancorata in meandrele concretului 'telectual, intre sever voinescu si cristian preda...

si daca n'or gata, noi ne'om cam satura !

-----------------------------------------------
si tataia TACE !

de fo doo saptamani tot intra p'aici diversi goagalisti ce cauta "basescu bolnav"

basescu bolnav ?

i s'o fi cauzat de la parpsihicii aia ?

duminică, 17 ianuarie 2010

votatzi avatar, ca'i mai populist ca basescu si'i mai comunist ca iliescu







minat de curiozitatea patologica specifica persoanelor de virsta doi spre trei, m'am lasat tirit la una din reprezentatziile cu acest titanic al incasarilor carele e avataru' lu' cameron. 
si nu poci spune c'am ramas  dezamagit, odata cu melancolia pozitzionarii alaturea de populimea consumatoare de divertisment hightech, da' ramasa la stadiu' de primata rigiitoare.
am vazut un western intors pe dos. ce le'ar fi placut teribil tutulor clasicilor marxism-leninismului
„Avatar” mi s-a dezvăluit ca eterna, primitiva şi neadevărata dicotomie dintre natură şi cultură, dintre bunul sălbatic şi omul civilizat, dintre cel care trăieşte în armonie cu natura şi cel care distruge natura de dragul banilor şi al puterii. Mi s-a părut deodată obscenă exaltarea primitivismului şamanic, inventarea unei utopii care nu-şi are niciun corespondent în vreun stadiu din istoria speciei umane.

Crima, tortura, canibalismul, sclavia au însoţit permanent istoria „bunului sălbatic”, mult înainte de contactul său cu civilizaţia apuseană. Pe de altă parte, prezentarea „noastră” drept capitalişti şi militarişti fără scrupule, fără nicio aluzie la imensa cultură ştiinţifică, filosofică şi artistică datorată Europei, este o altă simplificare mincinoasă.

S-a văzut în film o aluzie la războiul din Golf, la doctrina atacului preventiv a lui Bush, s-a citat „folosirea terorii împotriva terorii”. În realitate, nu există nicio legătură între războiul de pe Pandora şi cel din Golf, sau cel cu terorismul internaţional, nici măcar ca metaforă îndepărtată. Numai o orbire şi-un trist extremism ideologic pot face asemenea apropieri.

Paradoxul cel mare al filmului este că el îi îmbogăţeşte pe capitaliştii pe care-i critică şi împotriva cărora în aparenţă luptă. Ca şi Bob Marley altădată, care şi-a îmbogăţit casa de discuri cântând despre libertate, ca şi imaginea lui Che Guevara care vinde tricouri şi şepci de milioane de dolari, Cameron vinde idealism la preţ de aur, libertate la preţul diamantelor.

Vinde americanilor o Americă poliţist al lumii, le vinde ura de sine şi sentimentul de culpabilitate faţă de amerindieni şi faţă de natură. Asemenea vampirilor, America se vinde bine ca simbol al dezumanizării, al capitalismului venal şi-al imperialismului militarist.

zice caldarescu...

si, fara sa vreau, ma gindesc la rosia noastra montana, unde localnicii, in loc sa puna mina pe coase si topoare, sau pe ce ar mai gasi prin proximitate, aidoma na’vi-iilor albastrui
din film, si'au vindut in proportzie de massa bucatzicile de avut venalilor exploatatori.

ai draku !
de fapt, astia (essploatatorii) 'nvinge'ntodeauna...
cu sau fara videni p'in preasma.
-----------------------------
chiar, na’viii astia nu puteau fi, mai simplu, cumparatzi ?
niste oglinjoare, margeluse, ceva ?

joi, 14 ianuarie 2010

situatzia'i cam surrealista, frizind oleaca laba trista, saaaau, pe cine nu lasi sa moara...

in saptamina premergatoare capitalelor alegeri din colegiu' unu, circumcizia 'lectorala patruzasidoi, sectoru' unu, mun'cipiu' bucales, se produce, cu ajuntoru' neprecupetzit al altoiului liberaloid de pe trunchiu viguros al gubernarii basesciene, o diversiune specifica natziei noastre in curs de bananizare.
deci, in loc ca natzia, reprezentata de cei o suta şaiş'pe alegatori ce se vor prezenta la bot, sa stea aplecata asupra dificilei optziuni, de a alege
intre doo fortze teribile, doo masinarii infernale, de partid si de stat, reprezentate de honorabilu' stroe, aparatcic de nadejde al noii rebolutzii a simtzului, si stimabilu' honorius, acest prigonit fara vina si prihana al 'telectuailor cu simtz civic neatrofiat, deci, in loc d'a sta si'a cujeta strajnic, electoru' roman isi fringe miinile inf(r)igurat c'a ajuns danutz serele mare consilier la finantze, si cita şpaga o sa'si traga din treaba asta.

pe "dreptu" de autor...

pai treaba'i asta ?

s'apropo d'asta: le'o fi venit si udemeristilor rindu' la spaga de la rosia montana ?
ca primira asa de voiosi taman ministerele cheie pentru avizarea inceperii bairamului a(i)urit ?

sau vestea ce'a vestit prigoana senior azz, si ministru-prim-ministru-bloger putzin 'naintea lui, cum ca transforma casa popo'ului in dracu stie ce, si muta parlamentu' unisex in viitoarea fosta bebloteca natzionala.
pai ideea'i geni(t)ala, da' io nu vaz ce activitatz lucrative, bazate pe legea cererii ş'ofertii, pe crearea de plusvaloare, poa' sa acopere cheltuielile de administrare ale unui asa mastodont.

decit daca'l transforma 'ntr'un bordel planetar, daca nu galactic...

da' ce sa zic de faptu' c'acu' e nevoie ca gubernu' sa'si cumpere sprijinu' pentru trecerea bujet(deci exist)ului chiar in rindu' proprie'i "majoritatzi" ?
banii 'nainte, ca la curve !
pai, ş'atunci de ce sa'i mai mutam ?

daca stiu sa "produca asa de eficient...

sau sa nu'tz vina sa'l maninci, cu tot cu barbison, pe bozganian armeanu' (in)competent, cind ne vorbeste de burta pib-ului produsa pe vremea domniei sale. burta de pe urma careia vom duce'o cu to(n)tzii numa'n cure de slabire d'acu' si pin' ne'om vedea ceafa ?

si prostovanii de pedisti, c'altfel nu poci sa le zic, se ride ca dama de moravuri usoare in obectu' muncii ?



si tataia tace...

miercuri, 13 ianuarie 2010

clubu' piszdarilor tomnatici, sau finantza ca vacantza


chiar daca cre' ca am fost printre putzinii car'au avut "viziuni" in ceea ce'l priveste pe "seby" vladescu, cu ceva vreme 'nainte de reaparitzia lui in prim planu' vietzii politice, acu' nu poci sa nu ma crucesc la ce idei motzate'i vin tomnatecului crai cu barbitza si Harley.
hai ca p'aia cu gheorghe mai o 'nghitzeam, ca'l stiam baiat de garagatza p'asta, si cine stie ce bataitza
le'ar mai tragea el la anal-istii ioconomici rauvoitori (si, zau ! nu le'ar strica deloc unora...), da' aparitzia intempestiva a guristului bittmaniac pe culoarele gubernamentale imi confirma ca "banii vorbeste", nene...
nu stiu daca vadim (sau altzi binevoitori nervosi, ma rog, ca sint destui care'l 'ntrec pe tribun pe net) va urla ca evreii sug iara seva vitala a popo'ului din chiar turnu' de control al ioconomicii romaniote.
nici macar nu stiu daca astia chiar sint evrei.
da' in mod sigur as fi preferat p'acolo falcile scrisnite ale lu' stolojan decit shansoanele mucegaite ale hologrofilor.

vladescu s'ar putea sa'si doreasca sa'nmultzeasca malaiu natzionale prin metode procreatice.

sa lase moneda natzionala bortzoasa ca sa nasca pui multzi si vii.

reactzia rinocerilor din minister nu s'a lasat asteptata


sa te tzii entertainment d'acu'

asa e sigur ca iara cade boc...

in cap


sau, ca sa le fac placere mogulienilor: boc o sa faca iara poc !
-------------------------------------
iar pisi

astia chiar nu mai au nici un haz !

asa ceva nu poa' sa ezista: ion caramitru


nu stiu ce parere v'atzi facut despre "omu" caramitru, ala cu "mircea, fa'te ca lucrezi".
io unu' il cred !
adica il cred ca n'a fost parte a unei scenete conspiratzioniste.
cu ai'laltzi, alta poveste...
marturie sta pentru asta faptu' ca nu si'a scos cefiticat de revolut.
si, ca urmare, deci, care'va'sa'zica, in consecintza, nu prea s'a 'mbogatzit !
cel putzin nu stiu io sa...

pai numa' pa impozitele pe doozeci da ani cit s'ar fi strins !
d'apai alte maruntzisuri.

in schimb, i'a ajutat pa altzii sa devie.

deviata revolutzionar e si margarettta cost(e)a, zisa mama soacra.

cea care n'a fost data afara din casa de gioneeel, ca fapta buna !

mai jos, marturia caramitrului:


pisi:
al draku weber !

o fi fost neam cu renate ?

ce drak se'ntimpla la MF ?

se transforma el in "clubu' baietzilor veseli ?"

marți, 12 ianuarie 2010

doi tineri furiosi si cuvintele lor zburatoare



 


12 Cristian    Preda: "Şefi PD-L, coborîţi din 4x4 !Ian 2010  Eugen Istodor  
Europarlamentar, om de palat al lui Băsescu, Cristian Preda rupe lanţul pe blog-ul său. Apoi, rupe coaliţia tăcerii PD-L. Al cui om este? Al conştiinţei lui? Al şmecheriilor lui Băsescu? Spune adevărul de acum.
 
Boculeţ fără frică, politică şi mofturi afaceriste

Reporter: Tu crezi că lui Boc îi e frică de tine?
Cristian Preda: Nu trebuie să-i fie frică. Nici de mine, nici de alţii. Trebuie să accepte şi el, şi ceilalţi şefi ai PD-L că partidul nu e doar o maşinărie electorală. E şi o tribună publică.

Rep.: Asta am mai auzit. Crezi că Boc va muta un fir de păr din chelia partidului?
C.P.: Dacă partidul nu se schimbă, pierde. Nu doar alegerile, ci – mai important – contactul cu societatea. Modernizarea trebuie să înceapă de la partide.

Şi PD-L, şi celelalte au nevoie de transformare. Dacă partidele nu sînt moderne, cum pot ele moderniza statul? Un partid modern asumă diversitatea. Eu, de pildă, nu voi accepta niciodată că pentru a face politică trebuie să fii om de afaceri. Dimpotrivă, voi pleda pentru ca oamenii de business să nu intre în politică. Boc nu crede asta, deşi el nu e om de afaceri.

Rep.: Cui foloseşte să vorbeşti? Boc şi Blaga nu mişcă fără Băsescu. Ştii asta. Te iei de Băsescu?
C.P.: O discuţie decentă şi echilibrată despre democratizarea PD-L va servi acestui partid. La PSD şi PNL nu mai vorbeşte nimeni. Ei folosesc fie sloganuri, fie se urcă pe baricadele urii faţă de Băsescu. Preşedintele e mult mai critic la adresa PD-L decît bănuiesc aşii comentariului politic de la noi. Îi ştie bine pe toţi.

Băsescu şi erorile. Oligarhia PD-L

Rep.: Astea-s vorbe. Guvernul de acum pute a Băsescu, a mici şmecherii. Nu este primul gest făcut: casa din Mihăileanu, alianţa cu PSD, Elena Băsescu. Honorius era previzibil. Înghite şi taci.
C.P.: Oligarhia e ceva periculos pentru societate, fiindcă ea înseamnă osificarea partidului şi refuzul lui de a asculta ce spun oamenii. Eu le recomand şefilor din PD-L să meargă din cînd în cînd cu troleibuzul, cum fac eu, ca să audă ce spune lumea. Nu poţi face politică din 4x4. Eu nu tac şi nu mă va cenzura nimeni.

Rep.: Poţi spune adevărul sau ţi-e frică să nu te izoleze Zeus? Spune adevărul. De ce nu spui adevărul?
C.P.: Un adevăr e că Zeus e mult mai simpatic decît bănuieşti.

Rep.: Te-a enervat că sînt aceiaşi dinozauri în Guvern?
C.P.: M-am bucurat să descopăr că Teodor Baconsky e la Externe, aşa cum m-am bucurat să văd că oameni cu experienţă, ca Blaga sau Videanu, gestionează ministere importante. Cred că e o eroare plasarea lui Oprea la Apărare. Nu ştiu cît de apreciat e în Armată, după ce şi-a întrerupt fulgerătoarea carieră militară pentru una politică. Îmi pare rău că la Cultură nu a fost păstrat Toader. Şi-a făcut doctoratul cu profesorul care mă îndrumase şi pe mine la teză, Pierre Manent, aşa că mi-e foarte simpatic. Pe unii miniştri nu i-am întîlnit în viaţa mea.

Rep.: Nu te-a scos din sărite că minte scurtă-poale scurte e ministru la Dezvoltare?
C.P.: Cînd vei vorbi politicos despre Udrea, îţi voi răspunde la întrebările despre ea. Politica de dezvoltare e un capitol foarte important în Europa de azi. Nu e cea mai bună idee cuplarea Dezvoltării cu Turismul.

Rep.: Hai, te rog, fii curajos, omoară-ţi viitorul politic pentru un interviu cu un cîrnat din presă. Te rog, fă-mă celebru înainte de a se prăbuşi trustul în sinucidere, România în criză de criză.

C.P.: Viitorul meu politic ţine de activitatea din Parlamentul European şi de proiectele politice pe care mi le voi asuma. Tu eşti mai cunoscut decît mine, nu te mai alinta ca un debutant! Iar eu nu te pun să renunţi la interviuri, după ăsta cu mine, ca să mă faci celebru…

-------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------

Sever Voinescu: "Uneori, Băsescu dezamăgeşte..."
12 Ian 2010

Purtător de cuvînt al lui Băsescu în alegerile prezidenţiale. Acum mîrîie contra ayatolacilor PD-L. Oare a aflat că sînt băieţii lui Băsescu? 


Situaţiunea şi mîrîiala

Reporter: Îi musai să dai şi din coate, dar să ai şi un obiectiv tare, nene, ca om politic?
Sever Voinescu: Nene, diferenţa o face obiectivul. Dacă dai din coate pentru mărunţişuri sau meschinării – precizez că meschinăriile pot valora şi milioane de euro – e una, dacă dai din coate pentru binele public, pentru interesul naţional sau pentru valori de deasupra noastră, precum Justiţia, e altceva. Stilistica datului din coate nu contează aici, ci obiectivul. Marele obiectiv poate transforma datul din coate în luptă eroică – micul obiectiv îl poate face să fie viermuială dezgustătoare. 

Rep.: De ce te-am întrebat, tu mîrîi. Nimic mai mult. 
S.V.: Am citit zilele astea editoriale semnate de oameni la ale căror păreri ţin mult şi toţi sînt nemulţumiţi că mîrîi, cînd ei s-ar fi aşteptat de la mine să strig în gura mare. Mîrîi, pentru că am impresia că situaţiunea se poate îndrepta cu mîrîieli. Mîrîi şi pentru că strigătul mai mult strică decît face bine, acum. Pînă la urmă, ce vrem? Nişte martiri frumoşi şi inutili care să ne dovedească ceva ce ştim deja foarte bine sau o scenă politică reformată, cu reguli şi oameni politici demni de Europa secolului al XXI-lea? Cînd o să simt că a venit vremea strigătului, voi striga. Dar strigătul e apelul de ultimă instanţă. Din cîte îmi dau seama, mai avem pînă acolo.

Nu vrea preşedinte. Nu vrea ministru. La cum arată PD-L azi…

Rep.: Nu te-au pus ministru, ştim. Ăştia puşi sînt jalnici, reşapaţi.
S.V.: Nu vreau să fiu ministru. Nu am vrut nici în iarna lui 2008, nu am vrut nici în iarna lui 2009. De ce nu admiri consecvenţa asta? Doru Baconsky şi Daniel Funeriu nu sînt nici reşapaţi, nici jalnici. Priviţi şi voi spre partea de guvern de unde răsare soarele şi vă veţi linişti puţin. Eu aşa fac.

Rep.: Spune adevărul: vrei să fii preşedintele partidului vreodată?
S.V.: Nu. Al PD-L, aşa cum e acum, nu aş avea nici o şansă să fiu, oricît de mult mi-aş dori. Aş vrea, însă, să pun umărul la construirea unui partid de dreapta puternic, articulat, eficient, sănătos din punct de vedere moral şi aprig din punct de vedere organizatoric. Un partid care să funcţioneze indiferent dacă are privilegiul de a avea un lider puternic sau neşansa de a avea un lider slab, un partid care să poată merge la liderul lui cel mai puternic şi să-i poată spune „Opreşte-te, e prea mult!“ sau să-i spună liderului său mai slab „Mergi înainte, sîntem cu tine!“. Un partid de dreapta, aşa cum sînt Partidul Republican american sau Partidul Conservator britanic – modelele după care gîndesc şi compar adesea. Am intrat în politică acum un an şi ceva cu acest gînd. Pînă acum, totul a mers conform planului meu. Vom vedea ce va fi. PD-L de astăzi va deveni partidul pe care vi l-am descris eu în viitor. Potenţialul de înnoire al acestui partid este uriaş. PD-L are un mare viitor în România secolului care abia a început. Sper ca toţi colegii mei să simtă asta.

Rep.: Dar preşedintele ţării?
S.V.: Ar trebui să-mi doresc aşa ceva? Nu mi se pare necesar…

Crima şi banii negri – originea oricărui partid

Rep.: Tu cum crezi că s-a creat lumea politică din PD-PD-L? Din interese sau gînduri curate, nu-i aşa?
S.V.: După cum ştim, miturile cosmogonice variază de la un trib la altul. Dar ceea ce oameni ca Jung sau Eliade ne-au dovedit este că aceste mituri au ceva în comun, indiferent de trib. PD şi, apoi, PD-L nu au apărut altfel decît multe alte partide care au apărut în România ultimilor 20 de ani, dar au avut, totuşi, poveşti foarte diferite. La originea speciei noastre palpită monstruos o crimă primordială, zice Freud şi, mai grav, la fel zice şi Biblia. Nu originea trebuie să-mi creeze mie probleme, ci ceea ce fac eu cu ceea ce mi s-a dat mie, la mulţi ani după apariţia PD. În fond, eu nu sînt membru PD, ci sînt membru PD-L. PD-L are cîteva grade de nobleţe în plus faţă de PD şi are o sută de grade de eficienţă politică în plus faţă de PLD. Aşadar, pare să fi fost o bună combinaţie.

Rep.: Nu pe bani negri şi omor dat celuilalt?
S.V.: Cu omorul primordial am lămurit, cred, lucrurile. Or fi fost şi bani negri, nu ştiu. Dar, încă o dată, nu cred că generaţiile ulterioare sînt obligatoriu marcate de păcatele strămoşilor. De la Mîntuitor încoace, logica păcatului originar nu mai este deloc implacabilă.

Cîţiva ayatolaci, restul prostime

Rep.: În afară de 10-20 de inşi cunoscuţi din partid şi rotiţi la guvernare, restul sînt morţi şi-ngropaţi. Îţi dai seama ce mari dubii a avut Băsescu să o aleagă pe Udrea la Dezvoltare?
S.V.: Da, asta este o problemă! Din afară, partidul pare închis. Sînt cîţiva ayatolaci şi restul, figuraţie. Uneori, mai avem în partid alegeri cu grijă organizate şi, ce să vezi!, tot ayatolacii cîştigă. Prin urmare, nimeni nu vrea nici o schimbare, totul e bine şi frumos la noi, nu există nimeni mai bun în partid decît cei care au mai fost, sînt şi vor fi. Toţi ştim, însă, că nu e deloc aşa. Acum, exigenţele de competenţă şi de moralitate sînt mult mai mari. Oamenii nu mai vor să faci „ceva“, ci să faci exact ceea ce trebuie. Şi exigenţele de moralitate au crescut simţitor. În ceea ce priveşte partidul, pe mine nu redundanţele figurilor ministeriale mă intrigă, ci faptul că deciziile importante se iau în cerc strîmt, fără consultare şi se transmit fără explicaţii. Şi măcar de ar fi decizii politice bune, dar, urmate fiind, multe au pus partidul în mare încurcătură. Cînd deliberează doar trei sau patru, gradul de utilizare a resurselor de inteligenţă şi de imaginaţie politică de care dispune partidul este minim. Iar probabilitatea ca decizia să fie proastă este foarte mare.

Rep.: Cui vei folosi?
S.V.: Nu ştiu… Deocamdată, văd că cei care mă iubesc sînt fericiţi, iar cei care mă urăsc sînt nefericiţi. Nu din cauza mea, ci din cauză că iubirea şi prietenia aduc fericire, iar ura şi pizma aduc nefericire, indiferent de obiectul acestor sentimente…

Prigoană Jr., bun în contextul dat

Rep.: Hai, repetă: „Prigoană Jr. e cea mai bună alegere. Băsescu face rele alegeri, uneori, apoi dă vina pe Boc“.
S.V.: Nu repet! Îţi spun: Prigoană Jr. a fost decizia corectă în contextul dat. Mai departe: uneori, Băsescu face rele alegeri, uneori, Băsescu se înşală, uneori, Băsescu dezamăgeşte pînă şi pe cei mai ardenţi suporteri ai lui. Nu am avut niciodată impresia că dă vina pe Emil Boc pentru asta. Dimpotrivă, am văzut că îşi asumă public erorile. Nu cunosc vreo împrejurare în care Traian Băsescu să fi aruncat pe umerii altuia vreo eroare pe care a comis-o el. Cînd le face, le recunoaşte singur.